operatii estetice
 
 
Operaţiile estetice, blamate de unii, salvatoare pentru alţii, îşi au rădăcinile mult mai adânc în istorie decât ne-am fi închipuit. Şi, deşi ar fi de aşteptat ca femeile să fi fost cele care au apelat primele la această metodă drastică, istoria arată că bărbaţii erau mai pretenţioşi în ce priveşte aspectul fizic.
Din cele mai vechi timpuri, au existat trenduri în modă sau în machiaj. În antichitate exista concepţia conform căreia frumuseţea era strâns legată de igienă. De la igienă la înfrumuseţare nu a mai fost decât un pas, iar până la operaţii estetice, încă unul. Înfrumuseţarea, sinonimă cu igiena completă “Iniţial, înfrumuseţarea a pornit din nevoia omului de a se asemăna cu divinitatea, cu zeii, pentru că zeii erau mereu frumoşi. Astfel, în faţa zeului nu aveai voie să apari cu un corp murdar şi neîngrijit. În lumea romană, în perioada începuturilor, înfrumuseţarea ţinea strict de domeniul religios”, a explicat profesoara Codruţa Ionescu, doctorand în ştiinţe umaniste, care realizează o lucrare de doctorat pe tema artei înfrumuseţării în Roma antică. Profesoara mai arată că, din cauza societăţii care era caracterizată prin austeritate şi morală intransigentă, adoptarea artificiilor în înfăţişare nu era văzută cu ochi buni.
 
Baia publică, locul de socializare Pentru a realiza o igienizare completă şi profundă a poporului era nevoie de aprovizionare cu apă. Astfel, apar primele apeducte, dar şi sisteme de colectare a apelor uzate şi băile publice. ”Puţini romani aveau acasă o baie proprie, pentru că şi-o permiteau doar cei bogaţi. Dar nici nu-i interesa asta, pentru că baia publică era locul lor de socializare, aflau ultimele ştiri, bârfe, îşi împlineau aici nevoia de comunitate. Cu baia publică îşi începea romanul ziua. Toţi aveau acces la băi şi oricine îşi permitea să stea la baia publică, sclav, cetăţean, străin. Şi băile publice erau construite cu meşteşug. Deja pe la anul 100 d.C aveau pereţii încălziţi, subsolul, instalaţii cu apă caldă şi rece, masaj, piscină, cam ca spa-urile zilelor noastre”, mai spune Codruţa Ionescu.
 
Femeia, ”vinovată” pentru că iubea luxul La începuturi, mai spune Codruţa Ionescu, ideea de lux nu era atât de comună. ”Romanul era de regulă serios, auster, rigid, atât în îmbrăcăminte, cât şi în ceea ce priveşte confortul, pentru că ei considerau că luxul duce la pervertirea trupului şi a sufletului. Dar încet, încet, cu trecerea timpului, înfrumuseţarea trece de la planul religios la cel laic”, spune ea. Cauzele sunt că, după războaiele punice, multe familii au rămas fără moştenitori de sex masculin, iar astfel, moştenitoarele de sex feminin, mult mai multe ca număr, au cheltuit averile pe ceea cele făcea plăcere, adică podoabe şi obiecte de înfrumuseţare. Frescă realizată în Antichitate înfăţişând o femeie frumoasă FOTO Pinterest ”O altă cauză e contactul tot mai strâns cu Orientul. Întâi a fost Grecia. Grecii erau mult mai rafinaţi şi mai civilizaţi decât romanii.
 
Grecii aveau filosofie, medicină, artă. Romanii sunt eclectici. Preiau tot ceea ce li se pare bun şi adaptează la specificul lor. Dar au preluat, la pachet, tot ceea ce însemna Grecia, cu bune şi cu rele”, mai spune Codruţa Ionescu. Aceasta se referă la machiaj, ca formă de înfrumuseţare care a depăşit de mult faza de ”igienă”. ”Deja, în sec II a. Chr, era ceva normal să te machiezi, să te parfumezi şi să foloseşti tot ce ţine de armele seducţiei. Autorul de comedii scria atunci că femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare. În secolele următoare se ajunge chiar la un exces, fenomen ce ţine de hipercivilizare. Situaţia durează până la afirmarea creştinismului la Roma, când se schimbă paradigma: se trece de la podoabele trupului la cele ale sufletului.
 
Creştinilor le era frică de tot ceea ce implica nevoia trupească, aşa că s-au gândit că cel mai bun lucru ar fi să stopeze toată distracţia. Au închis băile publice, au pus femeia ”la locul ei”. Tertullian, primul mare scriitor bisericesc, spunea ca femeia e “poarta de intrare a diavolului”. Bărbaţii, bărboşi şi pletoşi, învaţă să se radă. Apoi, un neg schimbă totul La începuturi, mai explică profesoara, romanii, ca toţi bărbaţii Antichităţii, erau pletoşi şi bărboşi, dar spre sfarsitul secolului III şi începutul secolului II a. Chr. apare moda bărbii rase. ”Comandantul care a învins Siracuza, Claudius Marcellus, e primul care apare pe o monedă fără barbă, dar cel care lansează moda bărbieritului zilnic la Roma e Scipio Africanul, un soi de VIP al perioadei”, explică ea.
 
Câteva sute de ani, romanii sunt toţi tunşi, raşi, frezaţi, aşa cum îi ştim de la istorie. ”Însă în secolul II al erei creştine, un neg inestetic schimbă o întreagă mentalitate. Hadrianus, urmaşul lui Traian, era nemulţumit de negul pe care il avea pe bărbie, aşa că îşi lasă barbă. Aşa se relansează moda bărboşilor”.

La începuturi, mai spune Codruţa Ionescu, ideea de lux nu era atât de comună. ”Romanul era de regulă serios, auster, rigid, atât în îmbrăcăminte, cât şi în ceea ce priveşte confortul, pentru că ei considerau că luxul duce la pervertirea trupului şi a sufletului. Dar încet, încet, cu trecerea timpului, înfrumuseţarea trece de la planul religios la cel laic”, spune ea. Cauzele sunt că, după războaiele punice, multe familii au rămas fără moştenitori de sex masculin, iar astfel, moştenitoarele de sex feminin, mult mai multe ca număr, au cheltuit averile pe ceea cele făcea plăcere, adică podoabe şi obiecte de înfrumuseţare.
 
Frescă realizată în Antichitate înfăţişând o femeie frumoasă FOTO Pinterest ”O altă cauză e contactul tot mai strâns cu Orientul. Întâi a fost Grecia. Grecii erau mult mai rafinaţi şi mai civilizaţi decât romanii. Grecii aveau filosofie, medicină, artă. Romanii sunt eclectici. Preiau tot ceea ce li se pare bun şi adaptează la specificul lor. Dar au preluat, la pachet, tot ceea ce însemna Grecia, cu bune şi cu rele”, mai spune Codruţa Ionescu. Aceasta se referă la machiaj, ca formă de înfrumuseţare care a depăşit de mult faza de ”igienă”. ”Deja, în sec II a. Chr, era ceva normal să te machiezi, să te parfumezi şi să foloseşti tot ce ţine de armele seducţiei. Autorul de comedii scria atunci că femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare.
 
În secolele următoare se ajunge chiar la un exces, fenomen ce ţine de hipercivilizare. Situaţia durează până la afirmarea creştinismului la Roma, când se schimbă paradigma: se trece de la podoabele trupului la cele ale sufletului. Creştinilor le era frică de tot ceea ce implica nevoia trupească, aşa că s-au gândit că cel mai bun lucru ar fi să stopeze toată distracţia. Au închis băile publice, au pus femeia ”la locul ei”. Tertullian, primul mare scriitor bisericesc, spunea ca femeia e “poarta de intrare a diavolului”.
 
Bărbaţii, bărboşi şi pletoşi, învaţă să se radă. Apoi, un neg schimbă totul La începuturi, mai explică profesoara, romanii, ca toţi bărbaţii Antichităţii, erau pletoşi şi bărboşi, dar spre sfarsitul secolului III şi începutul secolului II a. Chr. apare moda bărbii rase. ”Comandantul care a învins Siracuza, Claudius Marcellus, e primul care apare pe o monedă fără barbă, dar cel care lansează moda bărbieritului zilnic la Roma e Scipio Africanul, un soi de VIP al perioadei”, explică ea. Câteva sute de ani, romanii sunt toţi tunşi, raşi, frezaţi, aşa cum îi ştim de la istorie.

Sursa

http://adevarul.ro/locale/baia-mare/istoria-ciudata-nestiuta-frumusetii-primele-operatii-estetice-fost-facute-barbati-machiantul-ideal-era-preparat-excremente-pescarus-1_55a91261f5eaafab2ca9ba93/index.html